Cred...Tacerea doare, de cele mai multe ori, mai tare, decat cuvintele care dor. Gandesc...la iubirea de mama fata de copilul ei, care, primeste si-nghite cuvintele ce dor, precum: ...ce stii m'atale? esti si-asa, inapoiata! , sau , suntem in era luminii in care totul costa bani, si nu in era sapei si-a povestilor ieftine de la tara!... Dar...accepta greu, si-o doare tare...tacerea si plecatul in departe in zare, al copilului ei. Si dorul nestins de multa vreme...cu cateva cuvintele, auzite in urechea-i si'n inima de mama, o fac sa mearga mai departe, pana la o noua re-auzire, sau, urmatoarea intrevedere, -telefon sau vizita-.
meniu prim Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine! Căci în Tine mi se încrede sufletul; la umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare, până vor trece nenorocirile. ( Psalmii 57:1 )