„Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic şi nu mai au nici o răsplată, fiindcă până şi pomenirea li se uită.” – Eclesiastul 9:5
Într-o zi de vară, Huang merse la cimitirul satului, cu un buchet de bujori la mormântul soţiei sale. În timp ce aranja florile într-un vas cu apă, ceva îi atrase atenţia: un alt bărbat aşeza pe mormântul vecin un bol cu orez.
Huang s-a apropiat mirat şi puţin sarcastic l-a întrebat:
- Nu te supăra, omule, doar nu crezi că defunctul tău chiar va mânca orezul?
- Ba da, a răspuns foarte calm cel întrebat, atunci când al tău va mirosi florile.
meniu prim El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit.