BBCode: [url=/articol/id/844-doar-trei-luni]Doar trei luni[/url]
Un tanar a primit o veste de la spital ca este bolnav intr-o faza terminala, un cancer galopant. Spunea doctorul ca avea sa-i rapuna viata in mai putin de 3 luni. A iesit afara sub imperiul acestei vesti, emotia pe care i-a dat-o aceasta veste si dintr-o data s-a simtit extrem de amarat. S-a uitat, pentru ca in orasul respectiv era un munte, s-a uitat cu regret spre el si a zis: “Doar 3 luni de zile te voi mai vedea. A trecut pe langa un izvor care era in apropierea casei lui, s-a uitat la curgerea acelui izvor si a zis: “Doar 3 luni de zile voi mai bea din tine.” Apoi, s-a uitat spre bolta cerului si a vazut stelele care straluceau si a zis: “Voi veti mai straluci doar 3 luni de zile pentru mine.” Intrand in casa s-a gandit la viata lui si a ceea ce inseamna viata lui in general. Dar pentru ca era un om care si-a pus nadejdea in Dumnezeu, a facut cel mai important lucru pe care ar trebui sa-l facem atunci cand ne este (nu numai) greu. A coborat in genunchi si s-a rugat lui Dumnezeu. S-a rugat. Dupa ce s-a rugat lui Dumnezeu, s-a ridicat si a simtit nevoia sa iasa afara. Si s-a uitat la stele de pe cer si a zis: “Trei luni de zile eu o sa va mai vad pe voi. Dar voi straluci mai puternic decat voi in Imparatia lui Dumnezeu.” S-a uitat la izvorul care curge si a zis: “Eu nu voi mai bea din acest izvor, decat 3 luni de zile. Dar voi bea din izvorul apelor vii, care este Domnul si care nu va seca niciodata.” S-a uitat la muntele care era acolo si a zis: “Trei luni de zile eu o sa ma mai uit la tine. Dar eu mi-am pus nadejdea in stanca care este Isus Hristos.”
meniu prim Preaiubiților, vă sfătuiesc ca pe niște străini și călători, să vă feriți de poftele firii pământești, care se războiesc cu sufletul. ( 1 Petru 2:11 )