Biblia DCC Iov capitolul 14

1. Omul născut din femeie are viaţa scurtă, dar plină de necazuri.
Iov 5.7
Omul se naşte ca să sufere, după cum scânteia se naşte ca să zboare. ;Ecl 2.23
Toate zilele lui sunt pline de durere, şi truda lui nu este decât necaz: nici măcar noaptea n-are odihnă inima lui. Şi aceasta este o deşertăciune. ;

2. Se naşte şi e tăiat ca o floare; fuge şi piere ca o umbră.
Iov 8.9
Căci noi suntem de ieri şi nu ştim nimic, zilele noastre pe pământ nu sunt decât o umbră. – ;Ps 90.5-9
Îi mături ca un vis: dimineaţa sunt ca iarba care încolţeşte iarăşi: ;Ps 102.11
Zilele mele sunt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba. ;Ps 103.15
Omul! Zilele lui sunt ca iarba, şi înfloreşte ca floarea de pe câmp. ;Ps 144.4
Omul este ca o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece. ;Isa 40.6
Un glas zice: „Strigă!” – Şi eu am răspuns: „Ce să strig?” – „Orice făptură este ca iarba, şi toată strălucirea ei, ca floarea de pe câmp. ;Iac 1.10-11
Bogatul, dimpotrivă, să se laude cu smerirea lui: căci va trece ca floarea ierbii. ;Iac 4.14
şi nu ştiţi ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viaţa voastră? Nu sunteţi decât un abur, care se arată puţintel, şi apoi piere. ;1Pet 1.24
Căci orice făptură este ca iarba, şi toată slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usucă, şi floarea cade jos, ;

3. Şi asupra lui ai Tu ochiul deschis! Şi pe mine mă tragi la judecată cu Tine!
Ps 144.3
Doamne, ce este omul ca să iei cunoştinţă de el, fiul omului ca să iei seama la el? ;Ps 143.2
Nu intra la judecată cu robul Tău! Căci niciun om viu nu este fără prihană înaintea Ta. ;

4. Cum ar putea să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul.
Gen 5.3
La vârsta de o sută treizeci de ani, Adam a născut un fiu după chipul şi asemănarea lui şi i-a pus numele Set. ;Ps 51.5
Iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea. ;Ioan 3.6
Ce este născut din carne este carne, şi ce este născut din Duh este duh. ;Rom 5.12
De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit… ;Efes 2.3
Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi. ;

5. Dacă zilele lui sunt hotărâte, dacă i-ai numărat lunile, dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu-l va putea trece,
Iov 7.1
Soarta omului pe pământ este ca a unui ostaş, şi zilele lui sunt ca ale unui muncitor cu ziua. ;

6. întoarce-Ţi măcar privirile de la el şi dă-i răgaz, să aibă măcar bucuria pe care o are simbriaşul la sfârşitul zilei.
Iov 7.16-19
Le dispreţuiesc!… nu voi trăi în veci… Lasă-mă, căci doar o suflare mi-e viaţa! ;Iov 10.20
Nu sunt zilele mele destul de puţine? Să mă lase dar, să plece de la mine, şi să răsuflu puţin, ;Ps 39.13
Abate-Ţi privirea de la mine şi lasă-mă să răsuflu, până nu mă duc şi să nu mai fiu! ;Iov 7.1
Soarta omului pe pământ este ca a unui ostaş, şi zilele lui sunt ca ale unui muncitor cu ziua. ;

7. Un copac, şi tot are nădejde: căci când este tăiat odrăsleşte din nou şi iar dă lăstari.
Iov 14.14
Dacă omul odată mort ar putea să mai învie, aş mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele, până mi se va schimba starea în care mă găsesc. ;

8. Când i-a îmbătrânit rădăcina în pământ, când îi piere trunchiul în ţărână,

9. înverzeşte iarăşi de mirosul apei şi dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.

10. Dar omul când moare, rămâne întins; omul, când îşi dă sufletul, unde mai este?

Înainte»