Biblia DCC Psalmii capitolul 18

Către mai marele cântăreţilor.

1. „Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!
Ps 144.1
Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea, care-mi deprinde mâinile la luptă, degetele, la bătălie, ;

SMS

2. Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stânca mea în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă şi întăritura mea!
Evr 2.13
Şi iarăşi: „Îmi voi pune încrederea în El.” Şi în alt loc: „Iată-Mă, Eu şi copiii pe care Mi i-a dat Dumnezeu!” ;

SMS

3. Eu strig: „Lăudat să fie Domnul!”, şi sunt izbăvit de vrăjmaşii mei.
Ps 76.4
Tu eşti mai măreţ, mai puternic decât munţii răpitorilor. ;

SMS

4. Mă înconjuraseră legăturile morţii şi mă îngroziseră râurile pieirii;
Ps 116.3
Mă înfăşuraseră legăturile morţii şi m-apucaseră sudorile mormântului; eram pradă necazului şi durerii. ;

SMS

5. mă înfăşuraseră legăturile mormântului şi mă prinseseră laţurile morţii.

SMS

6. Dar, în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui.

SMS

7. Atunci s-a zguduit pământul şi s-a cutremurat, temeliile munţilor s-au mişcat şi s-au clătinat, pentru că El Se mâniase.
Fapt 4.31
După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală. ;

SMS

8. Din nările Lui se ridica fum, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţâşneau din ea.

SMS

9. A plecat cerurile şi S-a coborât: un nor gros era sub picioarele Lui.
Ps 144.5
Pleacă cerurile, Doamne, şi coboară-Te! Atinge munţii, ca să fumege! ;

SMS

10. Călărea pe un heruvim şi zbura, venea plutind pe aripile vântului.
Ps 99.1
Domnul împărăţeşte: popoarele tremură; El şade pe heruvimi: pământul se clatină. ;Ps 104.3
Cu apele Îţi întocmeşti vârful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul şi umbli pe aripile vântului. ;

SMS

Înainte»