Biblia DCC Cantarea cantarilor capitolul 2
11. Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia şi s-a dus.
SMS 12. Se arată florile pe câmp, a venit vremea cântării şi se aude glasul turturelei în câmpiile noastre.
SMS 13. Se pârguiesc roadele în smochin, şi viile înflorite îşi răspândesc mirosul. Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso!
Cant 2.10 ;
SMS 14. Porumbiţă din crăpăturile stâncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor, arată-mi faţa ta şi fă-mă să-ţi aud glasul! Căci glasul tău este dulce, şi faţa ta, plăcută.”
Cant 8.13 ;
SMS 16. Preaiubitul meu este al meu, şi eu sunt a lui; el îşi paşte turma între crini.
Cant 6.3 ;
Cant 7.10 ;
SMS 17. Până la răcoarea zilei şi până la lungirea umbrelor, întoarce-te!… Iubitule, sari ca o căprioară sau ca puiul de cerb peste munţii ce ne despart.
Cant 4.6 ;
Cant 2.9 ;
Cant 8.14 ;
SMS meniu primIsuse drag, în cerul sfânt vom sta mână de mână, dar pân-atunci rămân smerit și-Ți stau la îndemână!