Biblia DCC Faptele apostolilor capitolul 26

21. Iată de ce au pus iudeii mâna pe mine în Templu şi au căutat să mă omoare.
Fapt 21.30-31 ;

22. Dar, mulţumită ajutorului lui Dumnezeu, am rămas în viaţă până în ziua aceasta; şi am mărturisit înaintea celor mici şi celor mari, fără să mă depărtez cu nimic de la ce au spus Prorocii şi Moise că are să se întâmple;
Luc 24.27-44 ;Fapt 24.14 ;Fapt 28.23 ;Rom 3.21 ;Ioan 5.46 ;

23. şi anume, că Hristosul trebuie să pătimească şi că, după ce va fi Cel dintâi din învierea morţilor, va vesti lumină norodului şi Neamurilor.”
Luc 24.26-46 ;1Cor 15.20 ;Col 1.18 ;Apoc 1.5 ;Luc 2.32 ;

24. Pe când vorbea el astfel ca să se apere, Festus a zis cu glas tare: „Pavele, eşti nebun! Învăţătura ta cea multă te face să dai în nebunie.”
2Imp 9.11 ;Ioan 10.20 ;1Cor 1.23 ;1Cor 2.13-14 ;1Cor 4.10 ;

25. „Nu sunt nebun, preaalesule Festus”, a răspuns Pavel, „dimpotrivă, rostesc cuvinte adevărate şi chibzuite.

26. Împăratul ştie aceste lucruri şi de aceea îi vorbesc cu îndrăzneală; căci sunt încredinţat că nu-i este nimic necunoscut din ele, fiindcă nu s-au petrecut într-un colţ!

27. Crezi tu în Proroci, împărate Agripa?… Ştiu că crezi.”

28. Şi Agripa a zis lui Pavel: „Curând mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creştin!”

29. „Fie curând, fie târziu”, a răspuns Pavel, „să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toţi cei ce mă ascultă astăzi să fiţi aşa cum sunt eu, afară de lanţurile acestea.”
1Cor 7.7 ;