Biblia DCC Apocalipsa capitolul 14

11. Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei şi oricine primeşte semnul numelui ei!
Isa 34.10 ;Apoc 19.3 ;SMS

12. Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.”
Apoc 13.10 ;Apoc 12.17 ;SMS

13. Şi am auzit un glas din cer care zicea: „Scrie: Ferice de acum încolo de morţii care mor în Domnul!” „Da”, zice Duhul, „ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!”
Ecl 4.1-2 ;Apoc 20.6 ;1Cor 15.18 ;1Tes 4.16 ;2Tes 1.7 ;Evr 4.9-10 ;Apoc 6.11 ;SMS

14. Apoi m-am uitat şi iată un nor alb; şi pe nor şedea Cineva care semăna cu un fiu al omului; pe cap avea o cunună de aur, iar în mână, o seceră ascuţită.
Ezec 1.26 ;Dan 7.13 ;Apoc 1.13 ;Apoc 6.2 ;SMS

15. Şi un alt înger a ieşit din Templu şi striga cu glas tare Celui ce şedea pe nor: „Pune secera Ta şi seceră, pentru că a venit ceasul să seceri, şi secerişul pământului este copt.”
Apoc 16.17 ;Ioel 3.13 ;Mat 13.39 ;Ier 51.33 ;Apoc 13.12 ;SMS

16. Atunci Cel ce şedea pe nor Şi-a aruncat secera pe pământ. Şi pământul a fost secerat.
SMS

17. Şi din Templul care este în cer a ieşit un alt înger care avea şi el un cosor ascuţit.
SMS

18. Şi un alt înger, care avea stăpânire asupra focului, a ieşit din altar şi a strigat cu glas tare către cel ce avea cosorul cel ascuţit: „Pune cosorul tău cel ascuţit şi culege strugurii viei pământului, căci strugurii ei sunt copţi.”
Apoc 16.8 ;Ioel 3.13 ;SMS

19. Şi îngerul şi-a aruncat cosorul pe pământ, a cules via pământului şi a aruncat strugurii în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu.
Apoc 19.15 ;SMS

20. Şi teascul a fost călcat în picioare afară din cetate; şi din teasc a ieşit sânge, până la zăbalele cailor, pe o întindere de o mie şase sute de stadii.
Isa 63.3 ;Pl ;Evr 13.12 ;Apoc 11.8 ;Apoc 19.14 ;SMS

«Capitolul 13 capitolul 14 din 22 Capitolul 15»

Sari la capitolul:

Distribuie pe: | | | | |