Cântăre Harul Tău (2)

Am rătăcit destul și-am obosit crezând

Că drumul pân' la Tine e prea greu,

Căci prea departe ești mereu

Și-atât Te-am căutat acolo unde nu erai

Ca să sfârșesc pierdut în întuneric și păcat.



Fără harul Tău, fără mila Ta aș fi

Pribeag peste pustiul fără țintă

Fugind de Tine ne-ncetat,

Aș rătăci învins, cu pașii goi și stinși

Printre ruinele sufletului meu, fără harul Tău.



Primește viața mea, primește-mi inima,

Pe drumul spre Calvar știai că te voi răstigni

Pentru al meu păcat

Și totuși te-ai jertfit de dragul sufletului meu,

Ești mântuirea mea, ești biruința deplină în viața mea.