Cântăre Aşa de mult m-a chinuit setea

Aşa de mult m-a chinuit setea

Şi patul nu-l părăseam,

Degeaba apa-a fost tulburată,

Eu făr` nădejde eram.



Cor:

O! cum să trăiesc fără de nădejde

Puternice Dumnezeu?

Degeaba apa-a fost tulburată,

Căci altul se vindecă.



Dar într-o zi spre mine se-apleacă

Şi mă ridică-un străin,

Şi mâna rece duios mi-o prinse;

Cu lacrimi El mi-a vorbit.



Cor:

O! Sfântă putere-ai pătruns în mine

Şi patul l-am părăsit,

Betezda azi este luminată

De-al meu scump vindecător.



Acum tresaltă căci ai putere

Tu, care olog erai,

Şi părăseşte acum Betezda

Unde-ai stat atâţia ani.



Cor:

O! Tu eşti a mea slăvită nădejde

Şi pentru Tine trăiesc,

Căci pentru mine L-ai dat pe Isus

Slăvitul Mântuitor.



Amin