Cântăre Trăia odată-n Babilon

Trăia odată-n Babilon

Un tânăr credincios,

Ce se ruga Lui Dumnezeu

Foarte evlavios .

Era din prinşii de război

Din vechiul Israel-

Era un tânăr din evrei,

Cu numele Daniel.



Cu duhul înfocat,Daniel neîncetat

El se ruga tot mereu !

Din mijlocul de lei habar n-avea de ei

Căci cu El era Dumnezeu.



Cu ferestrele deschise spre Ierusalim

De trei ori pe zi se-nchină

Tatălui Divin.

Cu înţelepciune mare

Domnul la-nzestrat.

Şi la pus la înalţare lângă împărat.



Urlă fiarele din Babel

Lei înfometaţi.

Pe Daniel sunt plini de ură

Câţiva bărbaţi.

Cum să facă să-l înghită

Pe acest evreu –

Ce se roagă şi se-nchină

Chiar Lui Dumnezeu.



Cu rapoarte pârâtorii,vin la împărat

Şi la împăratul Dariu

Ei au raportat.

Şi-i ceru să scrie-o lege

Pentru doua luni,

Cu privire la-nchinare

Şi la rugăciuni.



După legea mezilor şi a perşilor...

Apăru o lege aspră la a lui popor :

Dacă cineva se-nchină

Altor Dumnezei,

Va fi aruncat în groapă

În groapa cu lei.



În micuţa lui odaie

Cu geamul deschis,

Daniel e,să se roage

-Duşmanii l-au prins.

Împărate legea-i sfântă

Şi nu poţi schimbă !

Iată omul ce se-nchină

Călcând voia ta.



Dariu îl iubea pe Daniel

Ca şi pe-al lui fiu.

Dar să-l scape de la moarte

Era prea târziu.

Între lei Daniel în groapă,

Vai ce dureros !

Duşmanii veseli că scapă

Azi de-un credincios.



Însă Dumnezeu din ceruri,

Îngeri a trimis.

Gura leilor sălbatici,

Domnul a închis.

“Daniele vino-afară !”

Dariu a strigat.

Dumnezeul tău cel mare,

Văd că te-a scăpat.