Cântăre Şi noi fiind înconjuraţi (1)

Şi noi fiind înconjuraţi

de-un nor aşa de martori

Să 'nlăturăm orice păcat

privind spre malul celălalt

Aşa creştinii au luptat

ei nu s-au dat în lături.



Să le urmăm c-un dor nespus

credinţa lor supremă

Căci au luptat şi au învins

creştinii noştrii ce s-au stins

De dorul Lui au fost cuprinşi

mergeau cântând pe-arene.



Când legile i-ameninţau

şi-atunci ei n-aveau frică

Când fiarele le slobozeau

pe mici şi mari îi sfâşiau

Dar ei de dor mai mult ardeau

nici de-asta n-aveau frică.



De foame istoviţi de frig

ei pribegeau departe

Prind munţi şi peşteri alungaţi

prin temniţă în fier legaţi

Lovit mai crud şi-ameninţaţi

de Domnul nu-i desparte.



Cântau al mântuirii cânt

mergând pe orice cale

Şi-atuncea când intrau pe rând

în subterane toţi cântând

Celui ce zice “Vin curând!

vegheaţi în aşteptare”!



Căci am să vin ca şi un hoţ

în noaptea cea târzie

Vegheaţi păziţi a mele porţi

şi atunci Eu n-am să vin ca hoţ

Când voi striga la voi la toţi

“Mireasa Mea să vină”!



În vremea ce ne-a mai rămas

să stăm în aşteptare

Şi înapoi nu, nici un pas,

‘nainte să nu dăm răgaz

Că vine Mirele chiar azi

să îi cântăm OSANA !