Cântăre Inaltarea

Urcau apostolii cu Domnu-n frunte

Pe coama Muntelui Maslinilor.

Ei nu stiau ca in curand pe munte

Se vor desparte de speranta lor.



Ei nu stiau ca ultimele-I sfaturi

Si promisiuni din lume-I ascultau.

Simteau in schimb, tristete grea in piepturi,

Minore simfonii ei ascultau...



Iesind inspre Betania, afara

Pe toti cu drag i-a binecuvantat...

Si-n timp ce-i invata, a cata oara ?

Deodata lin la ceruri S-a ‘naltat.



Cu ochii pironiti in sus privira

Cum tot mai sus spre zari se ridica.

Dar norii pe Isus L-acoperira

Se tot uitau sa-L vada cum pleca...



Pe cand scrutau cu-atata nostalgie

Doi ingeri au venit, i-a ‘nstiintat

C-asa cum a plecat spre vesnicie,

Va reveni la fel ce-minunat.



Simion Buzduga* Iunie ‘95