Cântăre Tu esti nemarginirea

Tu esti nemarginirea cea sublima

Chiar dincolo de-orce s-a conceput,

Nu deslusim Fiinta Ta divina,

Mister de nepatruns, necunoscut.

Si totusi Tu nu esti in definitii, nici in formule, dar nici in concept,

Esti nevazut; vazut prin fascinatii, din ce-ai creat, prea Sfinte Arhitect.



Ca universul este sinfonia.

E cantecul etern si minunat,

E capodopera slavita; armonia

La care Tu Sfant Autor, nu ai semnat.

Pamantul e si el o melodie, dar are distonatii in acord,

In sunetele sale, doar se stie, a introdus vrasmasul dezacord.



Orice lucrare are o pecete

Un cod fixat de Tine, Creator.

Si flora, fauna, au pe-ndelete,

Respect de Tine, Sfant Legiuitor.

Si crinii, laurii si trandafirii, cu frunzele tesute-n broderii,

Nu-s martori toate? Mana Nemuririi, le-a dat prin forme, nuante cat

mai vii.

Privesc pe cer puzderia de stele

Cum in cadenta se rotesc perfect

Sunt coplesit, uimit privind la ele,

Simt cauza, privind asa efect.

Tu ai un orologiu‚ Cartea Sfanta, ea suna orisice eveniment.

Stiinta doar de ce-ai creat cuvanta, dar Biblia‚ de Tine.



In Adevar ma-nchin si-n Duh, o Tata,

Ce nepatruns si necurpins persisti

Ateii,? ah‚ vor plange amar odata,

Cand vor vedea ca totusi‚ Tu existi.

Existi! caci insusi Tu esti Existenta, de-aceea esti pe veci nemuritor.

Sunt mic sa Te descriu, esti Providenta, dar Te slavesc in vecii vecilor.



Versuri compuse de Ilie Belciu