Cântăre Luceafar vesnic

Vino porumbito, haidem sa iesim

Iar e primavara, cerul e senin

Canta turturica-n cranguri si in vii,

Printre fiori se joaca, fluturasi zglobii.



Vom pluti spre soare-n zori trandafirii,

In ritmuri de harfe cu imne azurii,

Ne-om scalda in raze cu-adieri de vant

Printre zari albastre cu zenit de cant.



Si-a venit si ziua cand ne-am intalnit

In vazduhul candid, fata i-am privit.

Cata fericire cand se ridica

Catre nori in stoluri, porumbita mea.



Dintre crini si raze boabele de-azur

Ne-au urat iubire, gandul cel mai bun,

Ne-am luat lin zborul spre vazduhul cald

Incantati de-ostirea imbracata-n alb.



Pletele jucau lin rasfirate-n zbor

Ne sorbeam privirea plina de amor,

Si-amuteam de glasul dulce minunat

Ce-n iubirea sobra, cald ne-a inundat.



Ochii tai iubito-s iazuri de cristal

Oglindesc sublimul, spectre de opal,

Parul tau e-o turma pe coame de munti

Dintii sunt oi albe ce trec peste punti.



Obrajorii tai sunt doua jumatati

De fruct rumenit imbujorat in parti

Cata incantare buzele-ti ascund

Cata vesnicie vor sopti plapand.



Dezlegand mistere tainuite-n timp

Au ajuns in slava prin sclipiri de nimb,

Ce minunatie, ingeri, stele, sori,

Si-a inceput deci nunta plina de splendori.



Tu mireasa scumpa, ai trait prin lunci

Te-ai ascuns prin pesteri, printre vai

Timp aici nu este, vei uita de-acum

De acele vremuri intunecate-n fum.



Mirele, nuntasii-i mangaia usor

Frunti ce-odinioara lacrimande dor,

Lacrima le sterse, nu mai au de plans

Au ajuns acasa, sunt in Paradis.



De jos inspre stele multi privesc in sus

Dar Luceafärul cel Vesnic a apus,

Pling si porumbita cea zburat spre cer

Sunt regrete grele, lacrimi ce nu pier.



Versuri compuse de Ilie Belciu