Cântăre Mi-aplec din nou urechea

Mi-aplec din nou urechea sa inteleg cuvantul

Sa ascult ce spune polaia si-apoi ce spune vantul

Si deslegandu-mi mintea de gandurile rele

Sa inteleg mesajul covorului de stele

Din noptile de vara cu miez de viata noua

Cu dimineti frumoase parca scaldate-n roua

Cand vantul care sulfa din ce in ce mai rece

Imi spune parca-n taina caci vara iarasi trece



Prin vajaitul parca din ce in ce mai tare

Imi aminteste vantul caci vine gerul mare

Ce stinge picatura de viata din natura

Si va schimba pamantul cu-ntreaga lui faptura

Insa intre arsita din zilele de vara

Si iarna-n care totul parca-I sortit sa moara

Exista o toamna lunga atat de minunata

Ca o speranta-n lume de Dumnezeu lasata



Toamna vei culege doar rodul mincii tale

Cu plans de bucurie sau lacrimi mari de jale

Caci toamna-I foarte dreapta ea este ea sau buna

Stiind ca omul toamna ce-a semanat aduna

Ce-I multi cuprinsi de groaza privesc bolta pstie

Caci sau trezit la lucru-ntr-o vreme prea tarzie

Ai ochii lini de lacrimi si inima amara

Privind la vremi pierdute din zilele de vara



Mi-aplec din nou urechea sa inteleg cuvantul

Sa ascult ce spune ploaia si-apoi ce spune vantul

Si deslegandu-mi mintea de gandurile rele

Sa inteleg mesajul covorului de stele

/: Ti-ai pus vreodata-n taina mareate intrebare

In toamna sufleteasca ce aduni tu in hambare

Caci universal are o lege neschimbata

Ce semeni vei culege in toamna ce te-asteapta :/



Versuri de Ilie Belciu.