Cântăre Fiul risipitor

Pe un pământ de nobili

Respins şi depărtat

Se-ntoarce fără veste

Un fiu de Împărat.

Se-ntoarce cu durere

Cu lacrimi şi suspin

Şi se-ntreabă într-una:

“Nu-i prea târziu să vin?”



Primeşte-mă o Tată

E adevărat am greşit

Primeşte-mă la Tine

De lume m-am scârbit !

Primeşte-mă o Tată

E adevărat am greşit

Dar azi mă-ntorc la Tine

O Domnul meu iubit!



Priveşte lung în zare

Şi vede un palat

Se întreabă în remuşcare :

“De ce n-am ascultat?

De ce am plecat de acasă

Când totul era al meu

De ce am uitat

Că Tată îmi este Dumnezeu?”



Şi cum stătea pe gânduri

Acest fiu nu vedea

Că Tatăl său în poartă

Cu drag îl aştepta.

Doar când şi-a rupt privirea

De tot ce era jos

A îmbrăcat cu slavă

Un alt veştmânt frumos

Amin