Cântăre atat de multe-mi aminteai

Atat de multe-mi aminteai, fara sa stiu ca ma-nseleai

Si ce usor eu te-am crezut, si-n cursa ti-am cazut

Imi aratai numai placaeri, dar mai tarziu e si dureri

Ma coplesira rand pe rand, iar alti sant goi si plang



Cor:Tu nu ne mai orbi, si mai tot amagit

Viata mea-i intunecat si-n lanturi mai legat!



Ca fiul cel risipitor, perdutam tot voiam sa mor

Departe de poporul meu, si fara Dumnezeu

Nici roscove macar n-aveam,si cat de mult mi le doream

Murdar si rupt si zderntuit, uitat si parasit



Tarziu in fire mi-a venit, si catre casa am pornit

Flamand, lovit si oboist, de-atata pribegit

Macar ca rob de mai primi, o Tata bun m-as multumi

Caci nu sunt vrednic bine stiu, sa ma primesti ca fiu



Cor:O cat te-am asteptat, si cat te-am cautat

Ai fost mort dar ai inviat o vino, vino te-am iertat



Cu dragoste iar mai primit, o Domnul meu ce mai iubit

Trecutul negru l-ai uitat, fii vesnic laudat

Prieten drag tu esti chemat, chiar de esti rob si-ncatusat

Azi inca nu e prea tarziu, poti fi primit ca fiu.