Cântăre Când pe marea vieţii

Când pe marea vieţii eu, trecut-am grele încercări

Când necazul s-a ivit, Domnul, El m-a smerit mai mult

În singurătatea grea, plângea inima mea de dor

După harul Domnului să-mi vină în ajutor.



Când în largul mării am fost, malul eu l-am dorit mereu

Dar furtuna s-a ivit, Domnul, El m-a smerit mai mult

Când aproape-am fost de mal, a mai venit un val din larg

Ce m-a dus în depărtări prin alte încercări mai mari



Dar în tot necazul meu, Domnul m-a ocrotit mereu;

El m-a scos cu Mâna Sa din încercarea grea, chiar El!

Braţul Său mântuitor m-a ridicat din valul greu,

Sufletul El l-a salvat din marea de păcat.



Înspre Domnul am strigat, din val m-a ridicat chiar El,

Valul mării furios Domnul l-a liniştit pe loc ;

Câte zile voi avea în toate îl voi lăuda pe El ;

El m-a scos cu mâna Sa din încercarea grea.

Braţul Său mântuitor m-a ridicat din valul greu

Sufletul El l-a salvat din marea de păcat.