Cântăre Tina si suflet (1)

TINĂ ŞI SUFLET



I. Apari un prunc scăldat de cânt şi soare,

Începi cu zâmbet frăgeziu de mai,

Înspiri în jur viaţă şi vigoare,

Vezi tot întinsu-n strălucit alai.



Pe nesimţite izbucneşti în freamăt,

Zglobiu şi de cunoaştere setos,

Dar prin răstimpi al clopotului dangăt

Îţi sună blând momentul preţios - bis.



II. Începi să-nfrunţi prin viforul vieţii

Cu pieptul tremurând prin vijelii,

Te prăbuşeşti când zorii dimineţii

Sunt înghiţiţi de norii plumburii.



Te-ntrebi: Rămâne omul numai tină

Un chip uitat şi stins într-un album

Dar zbuciumul, nobleţea şi-orice vină,

Vor trece ca şi colbul de pe drum – bis.



III. Să lupţi cu răul? E inacceptabil!

Prea-i mic mănunchiul anilor de vis

Şi totuşi, ai ceva inestimabil:

E sufletul, ce vrea în Paradis!



Şi ce ţi-ar folosi averea lumii,

Când scopul sfânt e să ţi-l mântuieşti,

Să-l aperi de tentaţiile lumii,

Ca în final s-ajungi în slăvi cereşti – bis.



IV. Nu te gândeşti că anii vieţii zboară,

De ce zoreşti în tot ce-i efemer

De ce-l condamni ca să rămân-afară

De ce nu vrei să locuiască-n Cer.



Opreşte-te, că viaţa ta apune!

De vrei să fii cu Cel ce-I veşnic viu

Slujeşte-I azi, nu-n ziua când vei spune: - bis.

Aş vrea, dar e târziu… e prea târziu.