Cântăre Cu haina iubirii s-acopãr mereu,

Cu haina iubirii s-acopãr mereu,

Pe cel dezgolit de ispitã.

Şi greu sã nu-l judec în cugetul meu,

Rostind o sentinţã grãbitã.

Iubirea, Iubirea.

Sã-mi umple de-apururi trãirea.

Iubirea, Iubirea,

Plineascã-şi în mine menirea.

Nici piatra osândei ce-a rece şi grea

În mine s-o am ridicatã.

Ci dragostea sfântã cu focul din ea,

Sã facã deplin judecata.

Iar sabia sfântã a dreptãţi de sus,

Nicicând sã n-o scot cu grãbire.

Ci pururi sã învãţ de la Domnul Isus,

Dreptatea nãscutã-n iubire.

Cu plugul iubiri sã scot neâncetat.

Pãcãtul cu-a lui rãdãcinã.

Cã-n dragoste sufletul este curat.

Prin ea se pãstreazã-n luminã.

Şi-n rãni de pãcate sa torni nesfârşit,

Balsamul iubiri Divine.

Cã dragoste-i semnul, cã Domnul slãvit

Nãscut-a pe noi prin jertfire.