Cântăre Peste mine cade o frunzã gãlbenitã fluturând uşor

Peste mine cade o frunzã gãlbenitã fluturând uşor.

Dintr-o mie se desparte şi nu-i pasã de prietenia lor.

O de ce aceastã frunzã a cãzut, poate vlagã în ea n-a avut.

Poate singurã ea nu s-a vãzut nicicând, astfel putem sã fim şi noi oricând.

Prieten drag, de ce stai azi aşa nepãsãtor.

Prieten drag, Domnul este al tãu Salvator.

Ca o frunzã este viaţa, cât trãieşti pe acest Pãmânt strãin.

Plinã de poveri e calea, plinã de dureri, necaz şi chin.

O ce viaţã va fi acolo sus, când ne vom întâlni cu Isus.

Vom uita de dureri, vom primi mângâieri şi vom fi pururea cu Isus.

Te vei ofili ca floarea şi plãceri nu vei simţii la fel.

Însã vei zãri viaţa, care astãzi e ascunsã-n cer.

De ce pui preţ pe lucruri care pier, şi nu vrei sã priveşti cãtre cer.

Cãci tot ce ai adunat de mult e spulberat şi tu aspru vei fi judecat.

Sã priveşti mereu la Isus care pentru tine s-a jertfit.

Pãrãsit vei fi de oameni asta pentru cã mult ne-a iubit.

O ce mare iubire avea când în grele dureri se jertfea,

Vin la El umilit ca sã fii mântuit şi vei fi lângã El fericit.