Cântăre Sântem duşi şi clãtinaţi, zbuciumaţi pe-al mãrii chin

Sântem duşi şi clãtinaţi, zbuciumaţi pe-al mãrii chin

Prin furtuni şi zile sumbre care ne-ncetat tot vin...

Într-o ţarã-n veci de veci nu coboarã umbre reci

Vei vedea cu ochii tãi când ai sã pleci.

În curând zorii vor veni

Şi în cer acasã vom sosi

Abia atunci pricepe-vom deplin

Dumnezeu de ce-a lãsat atâta chin.

Unii sânt flãmânzi aici, alţi n-au unde dormi

Mulţi sânt cei ce locuinţa au în locuri reci, pusti

Ne-ntrebãm de ce-i aşa şi rãspuns noi vrem afla

Dar cuvântul Sãu ne spun: "Voia Sa ".

Încercãri ne copleşesc, nu-nţelegem rostul lor

Dar aceasta este calea-n ţara bucuriilor.

Din cer, ochii Domnului paşii vãd ai orişicui

Ne-ocroteşte-n mod tainic, harul Lui.

Ispitiţi sântem ades şi-acţionãm necugetat

Plânge inima zadarnic, omul nu e mângâiat.

Doamne, nu pot sã pricep, bine sã-mi rãspunzi aştept

Însã rãul îmi loveşte al meu piept.