Cântăre O Doamne, priveşte cã eu nu mai pot

O Doamne, priveşte cã eu nu mai pot

Cuprinde catargul, furtuna

Iar valurile unul dupã altul

Lovesc în corabie-ntr-una.

Ajunsa-am pe-oceanul cu vasul plutesc

E noapte şi drumul e-o tainã.

Plecat-au tot fraţii sânt singur acum,

Şi parcã mã prinde o spaimã.

Un val se ridicã se-nalţã mai sus

Ajunge în vârf la catarge

Iar barca începe sã meargã la fund

Cãci valul tot mai jos o trage.

Mai vino odatã o sfinte Isus

Şi zi la furtunã sã tacã.

Cãci valul pe Tine te va asculta

Şi va fi linişte în barcã.

Strigaţi cu putere şi voi iubiţi fraţi

Sã vinã din ceruri "Salvarea"

Cãci valurile ies unul dupã-altul

Şi parcã se-nfurie marea.

Odatã sã intre cã ah! nu mai pot

Simţesc cã puterea-mi se lasã

Şi-atunci cãpitanul transime-un mesaj

"La ţãrm vom ajunge îndatã."

"Mai rabdã puţin, ucenic prea fricos

Cãci toatã furtuna ce vine

De tine nu se va atinge de loc

Şi toatã loveşte în Mine."