Cântăre Ne-am luat prin Soare crucea către cer

Ne-am luat prin Soare crucea către cer

Undeva în urmă, într-un loc noros,

Rãmânea trecutul, îmi luam din el

Zborul, numai zborul, fãrã-ntors ’napoi.

Era primãvarã şi frumos era

Calea numai cântec, mersul numai zbor

Crucea numai raze, zarea scânteia

Soare, numai Soare, fãrã pic de nor.

Dar ce fãrã veste, vântul s-a stârnit

Când prea fãrã temeri şi prea gol eram

Cândva la trezire ne-nãlţam rãniţi

Trunchiuri, numai trunchiuri, fãrã pic de ram.

Ani mi-am ars prin Soare, m-am zbãtut prin vânt

Şi-nãlţând prin lacrimi sinceri mulţumiri

Dragoste şi jertfã, ţel şi legãmânt

Cruce, numai cântec fãrã trandafiri.

Primãvarã dulce, drumu-i încã sloi

Zarea-i încã-n umbrã, mersu-i tot suiş

Pânã unde-i oare încã pentru noi

Noapte, numai noapte, fãrã luminiş ?

Vine, vine, vine ziua de apoi

Nuntã fãrã capãt, har fãr’ asfinţit

Crucea numai raze, zarea scâteia

Slavã, numai slavã, fãrã de sfârşit !