Cântăre Te-nalt, Doamne, pururi, caci m-ai ridicat

Te-nalt, Doamne, pururi, caci m-ai ridicat!

Pe vrajmasi, sa rada, Tu nu i-ai lasat.

Am strigat, spre Tine, Doamne-ndurator,

Tu m-ai ridicat si n-ai lasat sa mor.



Doamne, al meu suflet din mormant l-ai scos;

L-ai adus la viata, dintre morti l-ai scos.

Domnului cantati-I, voi, cei preaiubiti,

Si slavitu-I Nume pururi sa-L mariti.



Caci o clipa tine El mania Sa, o Insa indurarea vesnic va tinea.

Seara vine plansul, chinul cel amar; o Dimineata vine veselia iar.



Cand imi mergea bine, imi ziceam asa:

„Niciodata, Doamne, nu m-oi clatina..."

Caci pe-un munte tare, Tu m-ai asezat,

Dar Ti-ai ascuns Fata si m-am tulburat.



Doamne, catre Tine m-am rugat zicand:

„Ce castigi Tu, Doamne, daca mor curand?

Poate sa Te laude tarana de jos?

Poate ea sa spuna cat esti de credincios?



Doamne-asculta! Doamne, fii indurator!

Vino si-mi ajuta, ca-s far-ajutor."

Si Tu,-n veselie, plansul mi-ai schimbat,

Dezlegandu-mi jalea, si m-am bucurat.



Doamne, al meu suflet si inima mea

Pururea sa-Ti cante, muta sa nu stea!

Doamne, Domnul slavei, eu cat voi trai,

Pururea, pe Tine, Te voi preamari.