Cântăre Pe frunze de palmier în crâng

Pe frunze de palmieri în crâng,

Cad stropii reci de ceață;

Părinții lui Abel plâng,

Căci el s-a stins din viață.



Cor: /: „O, fiu iubit și minunat,

De ce te-ai dus departe?

Acuma știm cu-adevărat

C-această-nseamnă moarte." :/



Cu fața așezată-n sus,

- Iar mama nici nu știe -

Sărmanul Abel doarme dus

Pe iarbă din câmpie...



Acolo-n vale, lângă crâng,

Stau oile străine

Ce toate behăie și plâng,

Căci Abel nu mai vine.



Căci moartea e ca un străin,

Adeseori ți-e frate;

Pe Abel l-a ucis Cain,

Cuprins de răutate.



De atunci, oh! mii de mame plâng

Și-așteaptă în grădină

Și inima de dor și-o frâng,

Tot aştaptând să vină.