Cântăre Pe vremuri, sta Iosua in criza de timp (1)

Re Major



Pe vremuri, sta Iosua in criza de timp -

Erau multi dusmani de înfrânt,

Sta soarele-a-apune într-un scurt răstimp

Si noaptea venea pe pamant.

Atunci, ridica Iosua mana spre cer

Cu glas ca de tunet strigand:

„Opriti-va, astre, mai dati-mi ragaz

Sa-i vad pe dusmani la pamant!"



Cor: /: Opreste-te, soare, deasupra pamantului!

Opreste-te, luna, si tu!

Lungeasca-se ziua aceasta a harului

Si nimeni sa nu zica: 'Nu!' :/



Istoria aceasta de mult retraim,

E soarele-aproap-asfintit...

Dusamul e inca-n picioare - o stim -

Desi are capul zdrobit.

Din ghearele-i crude, pe cei disperati,

Cautam a ii smulgem acum.

Opreste, Parinte ceresc, Te rugam -

Opreste dar soarele-n drum!



De este vreun Iosua in veac douazeci,

Sa-nalte dar glasul spre cer,

Căscate grotesc sunt mormintele reci

Și jertfa umană o cer

Nu vrem atipire la pleoape sa dam,

Acum lupta este in toi.

Din noaptea de veci, suflete noi salvam,

Caci Domnul vietii-i cu noi.