Cântăre Pe muntii Galaadului, rasuna

Pe muntii Galaadului, rasuna o Un cantec trist, cu dor nemangaiat;

Il canta tinere fecioare-n struna o Si plang o fiica-n cant indurerat.



Galaaditul Iefta Ii facuse o Lui Dumnezeu o juruinta grea:

De-l va invinge pe Amon, jertfeste o Pe primul care-l va intampina.



Cor: Dar Dumnezeu nu vrea jertfiri de viata;

Sa-I spui ca Iosua, alesul Lui:

„Cat despre mine, eu si-ntreaga casa

Ii vom sluji, cu toti, doar Domnului!"



...Dar insasi fiica lui 'nainte-i iese,

Iar Iefta s-a-ngrozit, s-a uluit;

Afland ea-i cere voie-n munti sa plece,

Sa-si planga fecioria-n plans cumplit.



Si prin poiene, prin padurea deasa,

Se urca tot mai sus si toate plang;

Dar soarele se-ascunde-n nori si lasa

Padurea cedrilor, in plans adanc...



Se-aude, parca, si-azi, de-atunci ecoul

Atat de trist si de sfasietor.

El parc-ar spune tuturor sa fie

Atenti, cu promisiuni facute-usor!