Cântăre Pe-al pribegiei drum

Fa major



Pe-al pribegiei drum, pleca sarmana, o Din Israel, ca prada de razboi,

Firava, o fetita fara mama; o Tot suspina, privind mereu 'napoi:



Cor: „Ierusalime, caminul pacii, oO, mama, nu te-oi mai vedea...

Ma voi intoarce vreodata, oare, o S-ajung acasa-n tara mea?"



La un stapan, ca roaba, ea ajunse; o La capataiul ostirii Siriei.

Vazandu-l chinuit de lepra-i, zise: o „Sa mearga la profetul Elisei!



Cor: O, daca domnul ar fi-n Samaria, o Acolo ar fi vindecat...

De-ar merge-acolo, el afla calea o Spre Dumnezeu, cu-adevarat!"



El pleca la-mparat si ii transmite; o Acesta, auzindu-l s-a mahnit...

Dar vine Elisei si il trimite o La rau sa-si scalde trupul sau ranit.

Cor: Cu greu viteazul se cufundase o De sapte ori, jos in Iordan;

Dar, totusi, Domnul il vindecase o Si L-a slavit cu zel, Naman...



In graba, sirienii-au dus solia o Ce le-a vestit de Domnul Dumnezeu;

In ape jos, s-a cufundat mandria o Ca sa slujeasca pilda si credeu...



Cor: Oricine-arunca-n adanc pacatul, o Din nou se naste prin Isus!

Oriunde-am fi azi, pe tot uscatul, o Sa fim solia Sa, de sus!