Cântăre Fecioara inteleapta

Fa major



Fecioara inteleapta, cu candela aprinsa,

Ce treaz-astepti intruna pe Mirele iubit,

/: Coboara inserarea, pe fata zilei stinsa,

Si Mirele, fecioara, nici astazi n-a venit. :/



Pe-albastrul cer se-arata stralucitoare stele;

Stralucitori luceferi rasar in lung si-n lat;

/: Dar, nici in seara asta, o, nu e printre ele

Luceafarul, fecioara, ce-atat L-ai asteptat... :/



Se-ntinde, ca o mreaja, a somnului ispita

Lumina sa ti-o stinga, vegherea sa ti-o ia,

/: Dar, suflet alb si candid, ramai nebiruita,

Caci lunga priveghere curand se va gata. :/



Cu candela credintei aprinsa, o, fecioara,

In rau la lacrimi sfinte, tu spala-te de somn,

/: Si-n haina curatiei, asteapta-n prag afara

Dorita aratare a scumpului tau Domn!... :/



Nu-i nici o luminita, in sat, la nici o casa,

Caci nicaieri nu-i parca un singur suflet treaz;

/: Tu, singura, fecioara - a cerului Mireasa -

Veghezi, prin cate chinuri, cu lacrimi pe obraz... :/



Vegheaza, mai vegheaza, mai sufera o clipa!

In candela sleita, mai toarna untdelemn!

/: Vor trece toate-acestea, vor trece intr-o clipa,

Cum n-ar fi fost vreodata, cand El va face-un semn. :/



Dorm toti?... O, nu-i nimica! Tu rabda si vegheaza!

Plangi mult... e grea vegherea... stiu, suflete, cat plangi...

/: Dar iata, rasaritul incet se lumineaza...

Si-obrazul tau cu lacrimi in slava-ti va fi sters. :/



Rasare fata dulce a Mirelui ce vine

Si harul, intr-o clipa, pe veci, te-a mangaia;

/: Cu ce cununi marete de sori si stele pline

Iti va-mbraca El fata ce-a plans si-a privegheat!... :/