Cântăre Vreau să-nvăţ să leg o rană

De multe ori în urma mea, prin gestul meu necugetat,

Rănit-am oameni, rănit-am oameni,

Dar nu prin arme sau cuțit, ci prin ceea ce-am vorbit,

Am dărâmat templul care trebuia zidit.



/:Vreau ca gura mea, de acum, să rostească

Tot ce-aduce un zâmbet pe față,

Tânjesc să iubesc, ca și Sfântul Miel,

Vreau să-învăţ să leg o rană,

Să conduc privirea oarbă către ceruri,

Nu pot uita că și eu am fost condus cândva de Sfântul Miel :/



Aș vrea ca rănile să leg

Celor ce-n drumul vieții merg,

Fără speranța, fără speranță,

Am fost și eu cândva, dar Isus m-a salvat și m-a condus

Către cer, ca să fiu cu El acolo, sus.