Cântăre Venea, pe-o iarba matasoasa

Venea, pe-o iarba matasoasa,

Un voievod, plangand, spre casa, cu mult amar;

/: Pierduse-o oaie prin campie

Si vantul prinse, cu urgie, sa sufle iar. :/



Pe fata Printului ce vine

Ca si o stea din zari senine, se vad lumini,

/: Iar fruntea Lui parea brazdata

De o durere prea ciudata, de niste spini. :/



Si cand, oprindu-ma in cale,

L-am intrebat atunci, pe vale, de ce e trist,

/: O soapta mi-a venit din slava,

Ca un suspin dintr-o dumbrava: „Nu stii? E Crist! :/



El cauta mereu prin lume,

Prin gropi, pe dealuri fara nume, oita Lui;

/: Nimic, nimic, nu-L fericeste

Decat oita de-o gaseste... oita Lui! :/