Cântăre A fost cândva, demult

A fost cândva, demult, un Prunc mic în iesle

Un dar preascump şi minunat trimis pe-aripi de cer

Scăldat în lacrimi dragi, purtat pe braţe calde

Tainele cuprinse-i strâng ochii de copil



A fost cândva, demult, un om umblând pe ape

Furtuni şi inimi liniştind, păcatele iertând

Ne-a învăţat, smerit, credinţa fără margini

Ne-a arătat cum ceru-ntreg ascultă Şoapta Lui



Povestea aceasta reînvie, astăzi pe Pământ

E povestea celor ce în inimi Îl au pe Domnul Sfânt



A fost cândva, demult, o cruce-nsângerată

Şi Dumnezeu murind pe ea, gândindu-se la noi

Pironit pe lemn, cu braţele deschise

Ceru larg ni l-a deschis chiar prin jertfa Sa



Prin moartea şi-nvierea Lui eu sunt Copil de Dumnezeu

Sunt copilul Lui !