Cântăre Nu pierde vremea, nu neglija

Re minor



Nu pierde vremea, nu neglija,

Tu, cel ce eşti străjer în casa Mea!

Când Eu îţi vorbesc, să supraveghezi

În grădina-n care te-am pus să lucrezi!

/: Ţi-am zis să stai pe zidul cel înalt,

Cu goarna-n mână, gata de sunat! :/



De ce, când vin să caut, nu te găsesc

Şi gemetele-n popor se măresc ...

Când avuţia-n grijă ţi-am lăsat,

Şi să lucrezi, cum Eu ţi-am ordonat,

/: De ce, în loc să Mă înveseleşti,

Tu tot mai tare Mă nesocoteşti? :/



Ţi-am spus că vin, când tu nu te gândeşti,

Şi spune-mi: cum vrei să Mă întâlneşti?

Când ştii că socoteală îţi voi cere

Pentru ce ţi-am lăsat în grija ta,

/: Nu vei fi oare ca şi pleava-n vânt,

Smulsă şi dusă din grânarul sfânt? :/



Deci toţi acei ce astăzi aud,

Să ţină minte, căci timpul este scurt,

Şi fiecare unde l-am chemat

Să se grăbească să fie curat!

/: Căci multă vreme, multă, n-a mai fi

Şi Cel ce-a zis că vine, va veni! :/