Cântăre A cata oara

A câta oară viaţa lui Hristos

Aşterne iarăşi flori pe ramuri vechi,

Şi cântă rândunelele perechi,

Iar tu rămâi tot mort, tot neguros.

/: A câta oară slava lui Isus

Aduce iar zambile şi cicori,

Un rai ce-mparte veşnic noi fiori,

Iar tu rămâi tot crunt, tot nesupus. :/



A câta oară spunem: A-nviat!

Şi El, Cel Viu, în zbor de ciocârlii,

Te-aşteaptă iar între ai Lui să vii,

Iar tu tot sub povara de păcat.

/: A câta oară în lumini de gând,

El vine iar ca vântul printre brazi,

Şi tu nu spui: Rabuni! Şi nu cazi,

Ca să-i cuprinzi picioarele plângând. :/



A câta oară seara spre amurg,

Tu vezi către Emaus un străin,

Un om ciudat, cu chip de lacrimi plin,

Şi nu ştii pentru cine i se scurg.

/: A câta oară în cămara ta,

Prin uşa ferecată cu zăvor,

Coboară iar, Divinul Salvator,

Şi tu măcar nici nu-L întrebi ce vrea. :/





A câta oară ca să-ţi dea dovezi

Te-ndeamnă iarăşi: Nu fi ne-nţelept,

Ci pune-ţi mâna-n rana Mea din piept,

Iar tu ţi-astupi şi ochii să nu vezi.

/: A cata oară El te-aşteaptă bland,

Cu pâini şi peşte ca pe un ucenic,

Iar tu iei hrana şi nu spui nimic,

Cât vrei să te mai rabde? Până când? :/



A câta oară ziua spre Damasc

Se-arată o lumină-n jurul tău,

Iar tu alergi mai crâncen şi mai rău,

Să-i strângi ciorchinii şi să-i storci în teasc.

/: Nu întelegi că totuşi într-o zi

Il vei vedea cum va zbura spre cer,

Iar noi vom fi cu El iar tu stingher.

O vino astăzi, nu mai zăbovi! :/