Cântăre O, Doamne mare, când privesc eu lumea

Strofa 1

O, Doamne mare, când privesc eu lumea

Ce ai creat-o prin al Tău Cuvânt

Şi fiinţele ce-mpodobesc natura,

Cum le-ntreţii cu braţul Tău cel sfânt.



Strofa 2

Privirea când mi-o-nalţ şi văd minunea,

Mulţimea astrelor ce-alerg pe cer,

Măreţul soare, cât şi blânda lună,

Ca mingi de aur plutind prin eter.



Strofa 3

Când întâlnesc pe Domnu-n Cartea Sfântă

Şi când zăresc mulţimea de-ndurări,

Pe-ai Săi aleşi cum i-a iubit într-una

Şi i-a condus prin binecuvântări.



Strofa 4

Si-L văd pe Isus pe pământu-acesta

Ca serv, dar plin de dragoste şi har,

Zăresc în duh amara-I suferinţă

Şi mântuirea ce mi-o dă în dar.



Strofa 5

Când mă apasă sarcini mari şi grele,

Când sufletu-mi e trist pân-la mormânt,

El se apleacă plin de mângâiere,

Şi-mi ia tot chinul de-orice legământ.



Strofa 6

Când Domnul bun mă va chema la Sine

Şi când voi sta uimit în faţa Sa,

Privind pe Domnul Sfânt al veşniciei,

Căzând la tronu-I mă voi închina.



Refren

Atunci Îţi cânt, Măreţ Stăpânitor:

Ce mare eşti! Ce mare eşti!



Ordinea: 1-R..-2-R..-3-R..