Cântăre In albul viselor la marile iubirii vin

Strofa 1

În albul viselor la mările iubirii vin

Îmbrăcat în fulg de nea

Şi-ngenunchiat mă-nchin.

Încălţarea inimii

La uşa ieslei mi-o dezleg,

Sufletul în dar aduc

Şi umilit mă plec.



Strofa 2

Ca un colind dumnezeiesc,

În armonii de vis

Ne cheamă îngeri mii

Pruncului să-I cântăm,

Lui să ne închinăm,

Să-L onorăm.



Strofa 3

Înzăpeziţi în noi

Albi ghiocei vom învia,

Şi la strigătul de apoi

Spre cer ne-om înălţa.

Iar de stea călăuziţi

Cerescul drum îl vom urma

Spre a ne întâlni din nou

Cu Pruncu-n ieslea Sa.



Strofa 4

Vom ninge-n stoluri peste cer,

Chemaţi de-al Său glas blând,

Şi sus pe norii albi

Pe Domnul vom vedea,

Îl vom întâmpina

Cu toţi cântând.