Cântăre Privesc înspre grădina

Privesc înspre grădina în care S-a rugat

Isus cu ucenicii, Tatălui Preaînalt...

Observ fiorii morţii din Faţa lui Isus,

Ştia că-n faţă-I stă o jertfă de adus..

Doresc şi ucenicii să îl ajute-n rugă

Dar vai, cuprinşi de somn,

Se culcă pe ţărână

Şi uită de durerea din viaţa lui Isus,

Ei nu pot să trăiască acel moment nespus!



Priveşte spre grădină şi fii şi tu cuprins de foc,

De felul rugăciunii şi nu dormi deloc,

Căci cel mai minunat e atunci când pe genunchi

Eşti una cu Hristos,

Eşti una cu Isus!



Isus îi scoală odată, chiar de două ori..

Şi-apoi îi lasă ca să doarmă, tot nepăsători

Dar Domnu-n rugăciune are sudori de sânge,

Şi-acum nimeni cu El nu mai poate plânge...

Privesc înspre grădina în care azi şi noi

Vorbim cu Isus...murise pentru noi

Am fost chemaţi ca să trăim viaţa de pocăinţă

Dar nu cumva suntem cei fără de credinţă?



Priveşte spre grădină şi fii şi tu cuprins de foc,

De felul rugăciunii şi nu dormi deloc,

Căci cel mai minunat e atunci când pe genunchi

Eşti una cu Hristos,

Eşti una cu Isus!