Cântăre Tu n-ai putut

1.Tu n-ai putut să fii un sfânt

Şi nici un geniu pe pământ

Acestea cer un unic rost

Dar om, nici om de ce n-ai fost ?



O, vine ceasul cel temut

Să dai răspuns ce n-ai făcut

Şi n-o s-ai unde să te-ascunzi

Ci tu doar tu ai să răspunzi



Aşa ţi-ar spune seara

De-ai şti să înţelegi

Curând îţi laşi povara

Şi-un alt lăcaş ţi-alegi

Aşa ţi-ar spune toate

De-ai crede graiul lor

De vrei să poţi răzbate

Să-ţi cauţi mântuitor.



2.Tu n-ai putut să 'nalţi cetăţi

Nici fapte mari şi-n larg s-avânţi

Un bine mare n-ai făcut

Dar mic nici mic de ce n-ai vrut ?



O, vine ceasul cel temut

Să dai răspuns ce n-ai făcut

Şi n-o s-ai unde să te-ascunzi

Ci tu doar tu ai să răspunzi



Aşa ţi-ar spune vântul

De-ai şti să îl asculţi

Oricum li aşezământul

Şi cei mai tari sunt smulşi

Aşa ţi-ar spune toate

De-ai crede graiul lor

De vrei să poţi răzbate

Să-ţi cauţi Mântuitor.



3.Tu n-ai putut s-aduci pe nim'

Pe căile credinţei vii

Nici la Hristos s-aduci pe toţi

Dar tu nici tu de ce nu poţi?



O vine ceasul cel temut !

Să dai răspuns ce n-ai făcut !

Şi n-o s-ai unde să te-ascunzi

Ci tu, doar tu ai să răspunzi !



Aşa ţi-ar spune apa

Cu mersul ei aşa

Sfârşitul nu e groapa

Exişti şi după ea

Aşa ţi-ar spune toate

De-ai crede graiul lor

De vrei să poţi răzbate

Să-ţi cauţi Mântuitor.