Cântăre E noapte-n Ghețimani

E noapte-n Ghețimani, o noapte grea și-adâncă,

Nici stele nu-s pe cer și totu-i un mister,

Totul e amorțit numai o șoaptă frântă

Se-aude suspinând, în noapte implorând:



R: /: O, Tată bun din cer, e tare greu acum

Dar dacă-i voia Ta, Eu Ție mă supun. :/



Ostașii L-au legat, L-au dus la marii preoți,

Apoi și la Pilat să fie judecat,

Din spini au împletit cunună pe-a Lui frunte

Și L-au batjocorit, adânc L-au umilit.



R: Pilat, tu n-ai avea putere-asupra mea

De nu ți s-ar fi dat din cerul preaînalt,

De unde am venit și v-am mărturisit

Tot ce-i adevărat și vrednic de urma.



Calvarul l-a suit cu crucea grea pe umăr

Hulit și istovit în praf s-a prăbușit,

Apoi L-au răstignit să moară ca tâlharii

Iar El însângerat la Tatăl a strigat:



R: O, Tată preaînalt, de ce Tu m-ai lăsat?

De ce m-ai părăsit, Părinte preaiubit?

O, iartă-i Tu pe ei, pe cei ce mă lovesc,

Căci astăzi ei nu știu pe Cine răstignesc.



Și noi L-am răstignit adeseori pe cale

Și noi L-am umilit și L-am batjocorit,

Dar blând și iubitor El ne-a chemat pe nume

Să fim al Lui popor pe veci nemuritor.



R: Este adevărat, azi vouă Eu vă zic

La Tatăl preaînalt locul v-am pregătit,

Veniți voi cei trudiți și greu împovărați

În casa Tatălui voi sunteți așteptați.



F:

Voi sunteți așteptați.