Cântăre Pe malurile riurilor ce curgeau in babilon

Str.1:

Pe malurile riurilor

ce curgeau in Babilon,

stateau in vremea veche

evreii dusi ca robi.

Plingeau cind gindul lor

se indrepta catre Sion,

locasul care-odata

nalta spre cer cintari.



Cu salcile batrine,

ce spre apa se-aplecau,

isi pusera-a lor harfe

in timp ce se-odihneau.

Biruitorii lor cereau

ca sfintele cintari

sa fie iar cintate

si-acol in tara lor.



Ref.:

Ierusalime,Ierusalime!

Ah,mi-e dor,mi-e dor de tine!

Ierusalime,Ierusalime!

Cind voi intra din nou in tine?



Str.2:

Cum sa cintam cintarile

Domnului Dumnezeu,

pe un pamint in care

cu toti straini sintem?

Cum sa cintam cintarile

acelui care ne-a creat,

pe un pamint in care

Domnul e uitat?



Ierusalime,dreapta mea

sa-si uite slujba ei,

sa se lipeasca limba mea

de cerul gurii ei,

de nu-mi voi aminti de tine

si de sfintul legamint.

Nu-i nici un loc ca tine

pe acest pamint!



Str.3:

Pe malurile riurilor

care curg prin Babilon,

adesea-n asta lume

sintem priviti ca robi.

Dar din robia neagra

Domnul Isus ne-a scapat,

si spre cetatea sfinta

noi mergem nencetat.



Lasind in urma noastra

cintarile de jale,

privim cu ochii tinta

spre marea sarbatoare,

cind vom intra atunci pe porti

in cetatea sfinta,

acolo unde-n veci de veci

lui Dumnezeu se cinta!



Ref.:

Ierusalime,locas dorit,

unde Domnul e slavit,

Ierusalime,noi vom cinta in cor

cintarea minunata

pentru regele regilor!

/:Iti multumim ca ne-ai salvat

si-o haina alba tu ne-ai dat,

sa stam mereu in fata Ta,Isus!

Sarbatoare-n veci va fi,

caci Tu vesnic vei domni!

Prezenta Ta ne va uimi,Isuse!:/



Amin!