Cântăre Plânge cu-amar Petru în grădină

1. Plânge cu-amar,Petru în grădină,

Plânge şi suspină,plânge ne-ncetat,

Nemângâiat,plecat până-n ţărână,

Căci de-al său Domn chiar el s-a lepădat.



R: " M-am lepădat, m-am lepădat de Domnul !

Ce să mă fac ?" se-ntreabă suspinând.

"M-am lepădat, m-am lepădat de Domnul,

Şi L-am trădat pe Mielul cel mai sfânt."



2. Cum aş putea să-l mai privesc în faţă,

Când ca un laş atunci eu l-am lăsat.

Privirea Lui şi faţa-ndurerată,

Ah, n-aş putea să o uit niciodat'.



3. Mă voi întoarce,mă voi umili,

Şi-l voi ruga să ierte vina mea.

Ştiu că e bun şi nu m-a izgoni,

Mă va primi şi iar mă va ierta.



4. I-a dat o mână şi o privire blândă,

De la pamânt cu drag l-a ridicat.

Domnul îl cheamă, dar ce să-i răspundă?

Hai, vino Petre, vino, te-am iertat !



R: Haide să mergem până-n Galilea

La fraţii nostrii care-au aşteptat,

Să ştie toţi că pentru vecie

Voi fi cu voi - din morţi am înviat!

Mergeţi cu toţi,spuneţi la oricine,

Străbateţi ţară toată-n lung şi-n lat,

Spuneţi la oameni,la orice naţiune:

Isus e viu! Hristos a înviat!