Cântăre Cetăţuia

Din neam în neam eşti adăpost

Celor ce se încred în Tine

Tu vieţii mele scut ai fost

Când vânturi au bătut în mine



Tu eşţi cetăţuia mea

Tu eşţi adăpostul meu

O lumiă-n noaptea grea, Tu Doamne

Îmi eşţi scăpare, în ceasul greu,

În zidul tare, din jurul meu.



O mie cadă-n preajmă mea

Şi zeci de mii pot chiar să fie

Rămân sub ocotirea Ta

Din Tine fac nădejde vie



Eu niciodată nu mă tem

De groaza nopţii ce-o să fie

Nici de săgeata celui rău

Şi nici de-aprinsă lui lucire