Cântăre Vestitorii nunţii

Împins de dragoste Isus a cuvântat:
"Iată că nunta Mielului s-apropiat.
La nuntă sunt poftiţi doar cei ai săi chemaţi.
În haine albe toţi să fie îmbrăcaţi"
Trimişi sunt vestitorii nunţii pe pământ.
Să-i inştiinţeze pe acei cu Duhul Sfânt.
Prin care ei făcuseră un legământ.
Că vor sluji, Mirelui până la mormânt.
Dar în zadar glasul trâmbiţei chema.
Şi încerca pe toţi ai aduna.
Că ei stăteau în grija lor nepăsători.
Nu le plăcea să răspundă, chemărilor.
Atunci iar vestitorii nunţii-au fost trimişi.
Ca să-i pofteasă pe acei ce-s pregătiţi.
Căci vite multe şi viţei au fost tăiaţi.
Totul e gata doar să vină cei chemaţi.
Făr' să le pese de chemarea lor.
Ei au plecat la privitul holdelor.
Alţii cu ură pe trimişi i-au omorât.
N-au acceptat să vină, toţi au zăbovit.
Atunci Stăpânul şi-a trimis iar solii săi.
La răspântiile de drumuri şi de văi.
Ca să poftească la nuntă călători.
Pe cei săraci pe cei lipsiţi de ajutor.
Odaia nunţii îndată s-a umplut.
De oaspeţi răi, de oaspeţi buni, cum s-au găsit.
Privind Stăpânul peste musafirii săi.
Deosebii pe unul dintre ei.
„Prietene!” îndată Domnul l-a-ntrebat.
„Cum fără haina de nuntă ai intrat?”
„Nu ştii că toţi cei ce la nuntă au venit.
Hainele şi viaţa ei şi-au curăţit?”
De mâini şi de picioare el a fost legat.
Şi-n întunericul de-afară aruncat.
Căci mulţi sunt cei chemaţi, puţini sunt cei aleşi.
Ce din necazuri şi durere-au fost culeşi.
Dar fii atent şi tu veghează, azi, popor.
Căci în curând vei auzi chemând pe nori.
„Intraţi la nuntă toţi cei pregatiţi,
În haine albe cu sfinţenie-n împodobiţi!