Cântăre Eu n-am avut vreodată

Eu n-am avut vreodată s-aduc vreun dar, Isuse,

pentru iubirea care mi-ai pus-o căpătâi,

doar dragostea curată şi dorurile duse

şi-nveşmântate-n soare mi-au fost la fel ca-ntâi.



Iubirea, o, numai iubirea, lumină din inima mea,

să-Ţi cânte în graiuri nespuse, o, Doamne Isuse, aş vrea!



Şi n-am iubit Isuse cuvinte de-nchinare,

nici rugă de mărire cum aş dori să pot,

căci graiuri nemaispuse în veac n-ar fi în stare

s-arate ce sfinţire e-n harul Slavei tot.



Nici n-o să am cuvinte topite în iubire,

nici dragoste aprinsă cât aş dori s-adun.

De-aş vrea să-Ţi spun prea multe, Ţi-aş scade din mărire,

căci slova e prea strâmtă, oricum aş vrea s-o spun.



Dar o să am odată o harfă fără seamăn,

ce-Ţi va cânta-mpreună cu zeci de mii de sfinţi,

când veşnicia toată va fi cu mine geamăn,

ca-n cea mai dulce strună - cântările fierbinţi.