Cântăre Doamne când privesc în juru-mi

Doamne când privesc în juru-mi

Văd mereu a Ta lucrare.

Ştiu că tot ce ai creat

Nu-i nimic la întâmplare.

Toate sunt ca un exemplu

Pentru viaţa ce-o trăim.

Iar când vine veşnicia

Pregătiţi de cer să fim.



Văd pe bolta cea senină

Soarele cum răsare.

Iara apoi pe înserate

După dealuri, el dispare.

A trecut o zi din viaţă

S-a scurtat al vieţii fir

Veşnicia stă în faţă

Raiul sau eternul chin!



Văd cum păsările toamna

Se îndreaptă înspre-o ţară

Unde nu e nici ger, nici iarnă

Ci e totdeauna, vară.

Iată toamna-i pe sfârşite

Iarna rece va apare…

Cum stai suflete cu viaţa

Eşti tu gata, de plecare?.



Ca sămânţa, semănată,

Când nu-i timpul pentru ea.

Nu va creşte niciodată

Roada nu o vei vedea.

Omule gândeşte bine,

Înţelept să fii în viaţă

Calcă pe cărarea sfântă

Ca să poţi avea viaţă.