Cântăre Eram copil, si-atata bucurie

Eram copil, si-atata bucurie o Ma insotea pe calea spre Hristos!

Aveam fiorul sfant de nostalgie,

Cand mici poveri ma apasau in jos.



Cor: In primaveri, treceam prin lungi zavoaie

Si canturi ascultam de ciocarlii;

Vedeam seninul cald, chiar si pe ploaie;

Cantam patruns de sfinte melodii.



Dar mai apoi, fiind pribeag prin lume,

Am fost atras de amagiri mereu;

Crezand ca au si slava si renume,

Mi-au stins cautarea dupa Dumnezeu.



Cor: Cautam mahnit adesea fericirea

Si, cand mi se parea ca o gaseam,

Eram mai trist, era nefericirea -

Dezamagit si frant iar ramaneam.



Tarziu am intalnit un sfant pe cale

Si eu i-am spus ce-n suflet am avut;

M-a ascultat, apoi mi-a zis cu jale:

„Intoarce-te de unde ai cazut!"



Cor: Azi m-am intors, imi pare rau de anii

Ce i-am pierdut si nu i-am folosit;

Imi plang trecutul: „Doamne,-Ti cer iertare...

Primeste-ma din drumul ratacit!...

Mai da-mi, o, Doamne, iar divinul cantec

Ce ma-nsotea cand eu eram umil!

Mai da-mi seninul anilor de fraged

Ca si atunci cand eu eram... copil...