Cântăre Cand ajungi sa-ti fii tu insuti o povara

Cand ajungi sa-ti fii tu insuti o povara,

Cand dureri de ne'nteles te-apasa greu,

Cand pe cer sunt numai flori de primavara,

Iar in tine frunze moarte cad mereu...



Cand pe tainice urzeli, ce se destrama

Ratacesti ca un pescar dezamagit

N-auzi tu un glas de Tata ce te cheama?

N-auzi tu suspinul tainicei iubiri?

Cor: Intoarce-te la Domnul,

Asa cum esti cu zdrente-n suflet si poveri!

Intoarce-te la Domnul!

Un cuget nou si-o alta inima sa-I ceri!

Intoarce-te la Domnul!

La pieptul Lui, sa-L intelegi cat te-a iubit...

Crezand in jertfa-I sfanta, vei plange fericit...

Intoarce-te la Domnul, copil ratacit!



Ca-ntr-un joc, legandu-ti ochii cu naframa

Tu alergi sa prinzi naluca unui vis,

Dar opreste-te din drum si vezi, ia seama:

Pasii tai se-ndreapta-n graba spre abis!



In zadar, pandesti naluca fericirii!

In zadar, apuci cu pumnii amandoi!

Vei plati, din nou, tribut dezamagirii,

Obosit... cu ochii... plansi... cu pumnii goi...