Cântăre Era odat-o tainică grădină

1.Era odat-o tainică grădină

În care Domnul se ruga plângând,

Şi faţa Lui, cea plină de lumină

Era-ntristată până la mormânt.



2.De multe ori pe faţă El căzuse

Şi se ruga cu mult amar nespus;

“Să treacă Tată, să nu beau paharul!“

Paharul suferinţei lui Isus.



3.În Ghetismani, grădină neuitată

În tine plânge Domnul cu amar –

Şi-apoi se-mbracă-n haina umilinţei

Şi-şi pregăteşte drumul spre Calvar.



4.O, Ghetismani, grădina neuitată,

Tu ai văzut durerea lui Isus,

Pe Iuda, când a sărutat o dată

Pe Domnul strălucirilor de sus !



5.O, Ghetismani aş vrea să fiu în tine,

Să văd şi locul unde El a plâns;

Să plâng şi eu, cu lacrimi şi suspine

Să plâng, căci pentru mine El a plâns.